Capitolul 10:Te voi astepta sa vi langa mine!

-Alo?am intrebat dupa ce am dus telefonul la ureche.
-Bella,Bella!Sunt in Forks.
Era o voce de fata.Vocea era foarte entuziasmata,aproape ca am crezut ca era Alice.Hei,am spus ,,aproape”.
-A venit si Denis cu mine.a continuat pe acelas ton.
Denis?Cine era baiatul asta?Si de ce ar vrea ca Bella sa stie de el?
-Mmmm…am mormait.Imi pare rau,dar nu sunt Bella.
Liniste.Niciun cuvant nu se auzea de partea cealalta a firului.Daca nu as fi auzit bazaitul,as fi crezut ca a inchis.
-Si Bella unde e?m-a intrebat rupand linistea.
Ma asteptam la o intrebare de genul :,,Cine esti tu?”,dar presupun ca mergea si asta.
-Imi pare rau ca trebuie sa afli asta,dar Bella a avut un accident grav si acum este in sala de operati.am explicat.
-Si tu cine esti?imi spuse pe un ton plin de durere.
Si uite ca a venit si intrebarea intarziata.Ma gandeam sa folosesc scuza pentru asistenta,dar cred ca Black ar scos fum pe nari.As putea sa…
-Sunt un coleg.am spus simplu.Cu cine am onoarea?
-Rosemary,o buna prietena de a Bellei.Poti sa imi spui si mie la ce spital e?Chiar vreau sa o vad.
-Sigur!
I-am dat adresa spitalului si apoi a spus ca vine aici cat de repede poate.Black inca era langa mine si avea o privire de martir.Inca nu pot sa inteleg cum a putut sa se sarute cu altcineva cat timp era cu Bella.Nu pot percepe asa ceva.
Peste vreo 5 minute am observat un doctor venind spre noi
-Sunteti rudele pacientei Isabella Swan?a intrebat cand a venit langa noi.
Era un om in jur de vreo 40 de ani,avea parul saten si ochi caprui.Avea o pereche de ochelari cred ca mai batrani decat el.
-Suntem colegi.a spus Black.
Doctorul ne analiza pe fiecare dupa care ofta.
-Am o veste buna si una proasta.Cu care sa incep?
Tonul lui era relaxat,poate vrand sa destinga atmosfera.
-Cu cea buna.a raspsuns Black inaintea mea.
-Vestea buna este ca operatia a avut succes,iar vestea proasta este ca victima se afla in coma si nu da semne ca o sa se trezeasca prea curand.
Cu aceste cuvinte cerul mi-a picat in cap.Bella…Bella mea…in coma…nicio urma de viata in corpul ei firav si plin de energie.
-O putem vedea?a intrebat Black.
-Da…sigur.
Ne-a condus pana intr-o camera mai retrasa.Banuiesc ca o dusese acolo pentru ca e intr-o stare precara.Am deschis usa usor,parca mi-e frica sa o vad pe frumoasa intinsa pe patul ala al mortii.Am trecut peste ,,frica” mea si am pasit in camera.La fel cum mi-am imaginat.Bella era intinsa pe patul alb,conectata la zeci de aparate ce ii verificau bataile inimi,pulsul etc.
Black sa repezit langa pat si a ingenunchiat.Se putea vedea durerea pe chipul lui si stiam ca isi da seama ca e vina lui.Stiam ca avea si el partea lui de vina,dar era si a mea.
Am auzit usa inchizandu-se si am stiut ca doctoral ne lasase singuri cu ea.
Parea un inger inocent in prag de moarte.Un inger frumos,la fel ca Bella. M-am apropiat si eu cealalta parte a patului si am privito mai atent.
Pe frunte avea un ,,ditamai” bandajul.Cred ca era de cand s-a lovit cu capul de asfalt.
-Cum e posibil ca un inger sa fie in starea asta?l-am auzit pe Black comentand.
Avea dreptate.Un inger nu avea cum sa fie in sital,in halul asta.Mi-o aminteam in prima zi in care ne-am cunoscut.In prima zi din clasa a10a.Inca din prima zi am capatat niste palme de la ea.Aceste amintiri mi-au dat senzatii de chicoteli,dar le-am tinut pentru mine.
-Bella!
Usa se deschise facandu-si aparitia o fata bruneta,cu parul cretz.Nu era inalta,dar nici scunda.Avea o inaltime ideala.Corpul ei semana foarte mult cu al Bellei,atat de mic si fragil,incat nu puteai sa nu te ingijorezi ca o sa il ranesti.Apoi mi-am dat seama.Vocea…era Rosemary,fata de la telefon.Dupa ea,intra un baiat inalt,brunet.Acesta se repezi pe partea lui Black,si il impinse putin,incat sa stea cat mai aproape de Bella.Black se uita la el ciudat,gelozia citindu-se pe chip.Eu inca nu intelegeam situatia.Cine era el?Si cum avea dreptul sa il dea la o parte pe Black,actualul iubit al Bellei(presupun ca inca mai e daca Bella nu i-a spus ca sa terminat).
Rosemary veni pe partea mea,facandu-si loc langa mine.Cel putin ea nu m-a dat la o parte,asa cum facuse nou-venitul cu Black,si ii multumeam pentru asta.
-Cum se simte?am auzi-o intreband pe o voce nu prea fericita.
Am oftat,stiind ca ceea ce voi spune o va intrista si mai mult.
-E in coma si nu se stie cand se va trezi.am spus inchizand ochii.
Rosemary a oftat usor dupa care am simtit-o miscandu-se langa mine.Probabil incercand sa se acomodeze.
-Cine i-a facut asta?a intrebat nou-venitul pe un ton furios.
Nu stiam ce sa spun.Si eu si Black si soferul ala.Toti eram de vina.Dar nu puteam sa spun nimic.Nu vroiam sa complic si mai mult situatia.
-Astept un raspund.a tipat ridicandu-se in picioare.
Rosemary s-a ridicat de langa mine si s-a dus pe cealalta parte a patului punandu-i mana pe piept,incercand sa il calmeze.
-Denis,termina!
Se pare ca ecesta era Denis.Cam temperamental,as spune.
-Am asteptat un an sa o pot vedea din nou,sa vorbesc cu ea,sa o sarut…spunea uitandu-se la ea cu o privire induiosetoare.
Black si cu mine ne-am ridicat amandoi privirile uitandu-ne unul la altul nestiind ce se intampla.Sa o sarute?Cine era acest Denis?Si cum avea tupeul sa vorbeasca de sarut cand Bella deja avea iubit.
-Imi pare rau,nu cred ca am avut sansa sa ne cunoastem.Eu sunt Rosemary Smith iar acesta este fratele meu Denis.
Deci erau frati.Semanau la fizic,dar la comportament nici nu zicea-i ca sunt rude.
-Eu sunt Jacob Black.
L-am privit pe Black cu coada ochiului si am observat ca avea o urma de furie in ochi.Era furios,stiu asta.Dar se mai afla ceva,un sentiment pe care nu il pot citi.Mi-am mutat privirea catre cei doi frati si am vazut ca se uitau atent la mine.A da,cred ca era timpul sa ma prezint.
-Edward Cullen.am spus simplu.
In ochii lui Rosemary se putea vedea o stralucire slaba,care cu siguranta se putea vedea doar daca te uitai atent,ceea ce eu faceam.Denis si-a desprins privirea de pe fata mea si s-a asezat din nou langa patul Bellei.Poate ca daca il voi intreba,imi va spune ce relatie are cu Bella.
-Si…am mormait…ce relatie e intre tine si Bella,Denis?
M-a privit lung cu o privire nu tocmai frumoasa.Era incuract in ceva.Parca…vrand sa caute in amintiri si sa imi raspunda la intrebare.
-Sunt baiatul pe care il iubeste.a spus continuand sa se uite adanc in ochii mei.
Era ceva ciudat la baiatul asta,ceva ce nu imi place.
-Nu-i adevarat!a marait Black.
Il intelegeam.El inca mai era cu Bella si amandoi stim ca pe el il iubeste.Nu se poate sa il fi mintit.Nu…nu se poate.1 la mana:Nu ar fi in stare de asa ceva.2 la mana:Nu putea insela pe nimeni avand acea iubire in ochi cand il privea pe Black.Si stiu,incep sa devin foarte gelos.Nu era de ajuns Black cu care trebuia sa ma lupt pentru iubirea Bellei,acum mai venise si Denis care dupa spusele lui era marea ei iubire.
-Cum?a intrebat Rosemary uitandu-se atent la Black,parca vrand sa vada o urma de minciuna.
-Nu are cum…Eu si Bella…suntem impreuna.a spus furios.
Denis s-a ridicat din nou si s-a indreptat catre Black.Pumnul lui i-a atins stomacul intr-o lovitura foarte urata.Dar Black nu se lasa mai prejos,ii dadu un pumn in fata,facandu-l pe Denis sa sangereze.Pentru un moment am putut vedea in viitor.Am putut vedea lupta lor cum devenea din ce in ce mai violenta,distrugand toate obiectele medicale care o mai tineau pe Bells in viata.Era doar imaginatia mea ce mi-a dat o imagine din ce urma sa se intample.Am mers nervos catre cei doi si i-am despartit.Le-am dat la amandoi cate un pumn in burta ca sa ii pot scoate afara din salon.
-Daca vreti sa faceti asta,puteti sa va luptati in alta parte,nu in salonul Bellei.le-am spus si am inchis usa,intorcandu-ma spre Bella.
Rosemary se uita la mine cu o privire care imi multumea,apoi se lasa tacerea peste amandoi.Nu imi pasa ca cei doi de afara se luptau.Nu imi pasa daca se omorau unul pe altul.Eu vroiam doar sa nu o deranjeze pe Bella,in rest puteau sa se bata in alta parte.
Mai tarziu au venit parinti ei impreuna cu Angela.Defapt,din cate mi-a spus Alice,nu erau parintii ei.Erau unchi ei,parintii Angelei.Oricum,se vedeau ca o iubesc la fel cum o iubesc pe Angela si nu fac diferente intre ele.Desi si-a pierdut parinti,cred ca Bella e foarte fericita sa aibe niste unchi atat de draguti cu ea.Cand au venit unchi Bellei,am fost nevoiti sa parasim salonul pentru a ii putea lasa sa stea putin cu ea.Doctorul ne-a spus ca poate intra cel mult 3 persoane odata,deci va trebui sa mai stam pe holul spialului.
Pe la ora 23 a venit Alice cu Jasper dupa mine.Spuneau ceva de scoala,dar mie nu imi pasa.Eu vroiam sa raman cu Bella,dar Alice nu ma lasa sa imi petrec noaptea la spital.Asa ca,vroiam sau nu vroiam,spiridusul hiperactiv m-a tarat la propriu pana acasa.Stiam ca si ea sufera,la fel ca si ceilalti.Bella a devenit ca o sora pentru ei si o iubesc enorm.Stiu ca imi intelege durerea si ca vreau sa stau cu Bella,dar vrea si ce e mai bine pentru mine,asa ca pana la urma nu am mai comentat cu intoarcerea noastra acasa.

***

Luni la scoala toata lume parca era moarta,bineinteles ca si eu faceam parte din acel peisaj.Toata lumea vorbea despre Bella, despre accidentul ei si nu intelegeau cum a putut avea loc.Din cate am auzit,Bella era foarte atenta pe autostrada,deci pentru ei acest accident era inca un mister.Bineinteles ca pentru mine si Black,totul era clar.Instinctele Bellei au fost distruse de durerea cauzata de sarutul dintre Black si Selena.
Angela mi-a dat schitele Bellei cu uniformele si mi-a spus sa ii le dau doamnei diriginte.Ei bine,schitele nu erau asa cum m-am asteptat.Credeam ca vor fi pline de roz,respectiv negru sau alb.Dar schitele alea chiar m-au uimit.Uniformele erau impartite in parti egale in alb si negru.Pentru fete era vorba de o fustita scurta,voluminoasa de culoarea neagra.O camasa alba,iar peste un corset negru.In picioare avea o pereche de pantofi negri,cu niste jambieri albi care ajungeau pana la genunchi.Uniformele pentru baieti erau asemanatoare cu cele ale fetelor,numai ca era in varianta masculina,fusta fiind inlocuita de pantaloni.
Rosemary si Denis s-au inscris la liceu,in aceeasi clasa cu mine.Mi-au spus ca vor sta ceva timp pe aici,asa ca nu pot sari peste liceu.
Aveam aceeasi rutina pe fiecare zi.Dimineata imi faceam temele,apoi ma duceam la scoala,iar dupa aceea mergeam la Bella, la spital.De obicei stateam pana seara,cateodata fiind acompaniat de Denis.Atat Denis ,cat si Black,veneau des acolo,dar nu stateau foarte tarziu mereu.Alice venea de fiecare data cu mine,dupa ore,dar nu statea la fel de mult ca mine.Oricum,ii multumeam ca vine,pentru a nu ma simti asa de singur.Cat de mult mi-as dori sa se trezeasca.Nu imi pasa ca daca asta se va intampla va fi impreuna cu Denis sau Black.Eu doar vroiam sa se trezeasca.Oricum,nu ma pot astepta sa ma iubeasca asa de brusc.Ma vazuse in club si sunt singur ca si-a dat seama ca eu i-am trimis mesajul.Desi as vrea enorm,nu cred ca ma va iubi vreodata.
-Astazi mergi la Bella?ma intrebat Rosemary intr-o marti.
Eram in cantina,cu tava de mancare in fata,dar aproape neatinsa.Acum serios,parca eram vampiri.De cand Bella a avut accidentul,Black si Veny stateau cu noi,la fel si Rosemary si Denis.
-Da.am spus simplu.
Nu stiu de ce,dar am impresia ca Rosemary incearca sa se apropie din ce in ce mai mult de mine intr-un mod nu prea amical.Am incercat de mult ori sa ma fac sa inteleg ca e doar imaginatia mea care duce lipsa de idei bune,dar intotdeauna cand vorbeste cu mine,suna de parca ar flirtra.
-Te superi daca vin si eu cu tine?a intrebat privindu-ma printre gene.
Hmm…si ce spuneam mai devreme?Sincer sa fiu,incerc sa ma fac sa inteleg ce se intampla cu fata asta,insa nu imi iese deloc.In capul meu e un haos total.
-Nu cred…am mormait.
Am putut vedea o sclipire in ochii ei,ca apoi sa o ascunda complet.
Nu stiu de ce,dar daca se rezulta ca Ro sa fie indragostita de mine,simt nevoia de a ma indeparta de ea.Stiu ca daca o sa fac asta o sa fiu un egoist,mai ales ca acelas lucru la facut Bella cu mine.In final,nu stiu daca Bella si-a dat seama sau nu ca sunt indragostit de ea,dar sper ca o va face in curand.
Mai tarziu am fost impreuna cu Ro,Alice si Jasper la spital.Bella era in aceiasi stare.Nicio miscare,absolut niciuna.Ma uitam la ea cum era inconstienta in patul mortii,patul de spital.In fiecare zi in care ma duceam la ea,eram intampinat de aceiasi panorama.Deja incep sa visez la ziua in care va iesi din coma si isi va recupera cunostiinta.
Sper ca acea zi va veni curand!