Capitolul 21: Watashi wa nippon ga daisuki desu!


Nu am schitat niciun zambet.Probabil ca incep cu stangul intr`o prietenie , insa nu imi pasa.Nu mai aveam putere sa ma bucur.M`am uitat la Koda cautand o portita de scapare.Insa, nici ea nu zambea.Probabil si`a dat seama de starea mea spirituala.

-Am spus ceva gresit?a intrebat Ryuuichi, imediat, zambetul pierindu`se de pe fata.

-Ah,nu…Nu`ti fa griji pentru mine! am spus schitand un zambet fals.
Efortul meu nu a fost indeajuns.Privirea lui Ryuuichi imi dadea de inteles ca nu ma crede.

-Nu conteaza!m`a salvat Koda.Fratioare, m`a bucur ca te`am revazut.i`a spus sarutandu`l pe obraz.
-Si eu,Kod`is!

L`am sărutat şi eu pe obraz, spunându-ne „La revedere!”,apoi am plecat spre casa Kodei.

~~~:X:X:X~~~

A trecut un an de cand venisem in Japonia.Totul era asa de frumos.Ryu era cu adevarat amuzant.Ah,da…am uitat.Ryu era Ryuuichi,fratele Kodei.Acum eram foarte buni prieteni asa ca mi`am permis sa ii prescurtez numele.

Schimbarile au venit unele peste altele.Koda a inceput o relatie acum…cateva luni.Il chema Matsuda.

Matsu Matsu


In urma cu o luna s`a mutat cu mine si cu Koda. Era un baiat de treaba.Saten cu ochii caprui.Avea o fata de ingeras, la fel ca cel al Kodei.M`am inteles foarte bine cu Matsuda, inca de prima data cand l`am vazut.Era amuzant, la fel ca Ryu.Ah,da…apropo de Ryu.Koda s`a gandit ca o sa ma simt putin prost sa o vad mereu sarutandu`se cu Matsuda prin casa, asa ca l`a pus pe Ryu sa se mute cu noi.In felul asta , aveam cu cine vorbi.

Ryu nu s`a gandit de doua ori la propunerea surori lui,si a acceptat.Parca eram frati.Adica, ne intelegeam atat de bine incat iti vine greu sa crezi ca nu eram deloc rude.Practic eram la fel.

Clasa a11a a trecut foarte repede,totusi a fost foarte frumos.Niciodata nu am visat ca voi locui in Japonia.Cand eram mica credeam ca asiatici sunt ciudati.Adica, se deosebeau evident de noi , prin ochii lor.Defapt,de la distanta, asiatici ti se par total desprinsi de lume.Vorbind limbi ciudate cu traditi la fel.Dar cand ajungi sa ii cunosti , iti poti da seama cat de mult te inseli.Intr`un an de zile , am invatat foarte bine japoneza.Prinsesem si accentul.Singurul lucru care nu ma lasa sa par ca m`am nascut in Japonia , erau ochii.Au ramas la fel ca inainte , doar ca acum ascundeau in ei , o mare durere, care nici acum nu se vindecase. In acest an , nu am mai purtat niciodata roz.Pinku , asa cum se spune in japoneza.Am avut grija sa nu am nici macar o clema de par roza.Rozul disparuse din viata mea, si nu il voi lasa sa se intoarca.”Princess Pink” , asa cum ma numise el la inceput , nu mai traia acum in mine.Poate murise , sau poate doar plecase.Nu ma interesa.Am incercat sa ma bucur in continuare de viata , chiar si fara roz.Culoare blestemata care m`a facut sa sufar atat de mult. Oricum , imi reusise.Nu am mai plans nici macar odata.Am devenit mult mai matura, purtand culori precum mov , rosu, albastru etc.La el…m`a gandeam foarte des, insa nu ma intristam.Nu aveam de ce sa o fac.Ne`am indragostit unul de altul si asta atat.Nu a fost vina nimanui.Am avut momente foaret fericite impreuna, de ce sa le stricam?De ce sa fiu suparata pe el?S`a sarutat cu Rosemary cand eram impreuna?Si?Si eu m`am sarutat cu Jacob, tot cand eram impreuna?El nu s`a suparat pe mine cand m`a vazut sarutandu`ma cu altcineva,atunci eu de ce am facut`o?Poate ca am inselase,dar nu aveam dreptul sa il judec.Nimeni nu avea.A facut ce a simtit…Cine se poate pune impotriva iubiri?Nimeni.Daca Rosemary si Edward s`au iubit unul pe altul,atunci de ce sa fiu eu capoasa si sa ii despart?Edward nu a vrut sa ma raneasca si de aia nu mi`a spus.Cu toate astea,sunt sigura ca relatia mea cu el nu mai dura mult.Nu eram nimeni sa stau impotriva iubiri lor.

Totusi, desi nu mai eram suparata pe Edward, nu m`am intors.Am gasit aici o casa si o familie frumoasa pe care nu as fii in stare sa ii parasesc.Ii iubeam ca si cum ar fii fratii mei.

Ah,da…(inca odata).Era sa uit sa ma dau mare.Am mancat celebrul „Ramen Japonez”.Nu as putea sa va explic cum se prepara pentru ca nu stiu.Nu am intrebat, pentru ca daca am mancat la restaurant , nu a mai fost nevoie sa stiu si reteta.Totusi , nu am mancat Ramen in prima saptamana a mea in Japonia.Defapt, nu am iesit in oras deloc , inainte ca Ryu si Koda sa ma invete cum se folosesc betisoarele.Sau cum trebuie sa mananc.A fost o treaba foarte grea,credeti`ma.Aproximativ o luna de zile mi`a luat sa invat.Dar totusi am reusit.Acum stiu foarte bine sa le „manuiesc”. Asa cum spuneam si mai devreme , doar ochii ma fac sa par o straina in Japonia.

„Hey lady
Amai kotoba ni damasare naide
Kekkyoku wa kuchi dakedo yeah
Hey lady
nani mo neki ietsuri party
sawarasenai wa don’t touch back”

Melodia „Lollipop” a Kodei inceput sa rasune in toata camera.Ma uitam dupa telefon,insa nu il gaseam.M`am dat jos din pat,vrand sa vad daca e pe jos , insa nu am apucat sa ma uit pentru ca il vazusem pe pat.Statusem pe el.Automat, un chicot imi iesi printre buze. Am luat telefonul in mana.Era Angela.Angela era singura din Forks care avea numarul meu de telefon.Nici unchii mei nu il aveau.Doar ea,surioara mea.Am apasat butonul verde,apoi am dus telefonul la ureche.

-Bella! a tipat in telefon.

-Buna si tie,Angela! am spus zambind.

Sper ca nu va trebui sa ma duc la control pentru ureche.

-Ma marit!

Privirea mea capata rapid o forma de „:o”.Cum adica se marita?Cu cine?Cu Ben,desigur…dar…

-Ce? am intrebat nevenindu`mi sa cred.

-Ma marit ,Bella! Ben m`a cerut aseara…A fost atat de romantic…
Ramasesem uimita.Surioara mea!Se marita!La numai 17 ani.Cred ca e nebuna.

-Angela,te rog…Ai doar 17 ani! am incercat sa o fac sa isi schimbe decizia,desi stiam ca nu o va face.

-Bella,dintre toti ma gandeam ca tu o sa ma intelegi cel mai mult!
Punct ochit!Avea dreptate, eu trebuia sa o inteleg.Am fost indragostita de cateva ori pana acum.Oare daca vreunul dintre ei m`ar fi cerut de nevasta,as accepta?Probabil ca da.

-Uite ce e ,Bella, te`am sunat pentru ca vreau sa fii domnisoara de onoare.

Domnisoara de onoare.A Angelei.Wow!La asta chiar nu ma asteptam.Dar ce puteam sa fac?E surioara mea si o iubesc mai mult decat pe mine.Trebuia sa accept.

-Hey,Ang!As fii incantata.i`am spus.

-Ma bucur.

-Ah…as putea veni si cu niste prieteni?am intrebat gandindu`ma la Ryu,Koda si Matsu.

-Sigur,de ce nu…?Cu cat mai multi cu atat mai bine.mi`a spus fericita.Ah,da…As vrea ca si Koda sa fie domnisoara de onoare.

-Yey!Maine suntem in Forks,domnisoara mireasa.am spus chicotind.

-De abia astept sa te revad,Bella!

-Si eu,Ang! si cu asta , am inchis telefonul.

Nu a fost greu sa sa ii conving pe ceilalti sa mearga la nunta.De fapt,nici nu a fost nevoie sa ii conving.Au inceput sa tipe de bucurie din prima secunda in care au inteles ca si ei sunt invitati.Desi Ryu nu o cunoastea pe sora mea,se bucura ca se marita.

Toata seara am facut bagajele.Cred ca vacanta o sa mi`o petrec in Forks.Bineinteles,daca si ceilalti sunt dispusi sa stea.

  1. 14 Septembrie 2010 la 5:44

    scurt, stiu…dar nu am ce face…:| daca din prima zi ne`a tinut 3 ore si ne`a dat si oraru:-ss va dati seama ce urmeaza?

    • 14 Septembrie 2010 la 19:48

      stiu ce vrei sa zici…o amica de’a mea e a 11 si din prima zi le’a dat lucrare la mate deci…invatamantul s’a dus pe apa sambetei…isi bat joc pur si simplu de tot.Nu e f mare diferenta intre ce e acum si cum era pe timpul meu in liceu…insa se agreaveaza pe zi ce trece my mult:(

  2. 14 Septembrie 2010 la 16:47

    deci o sa se intalneasca cu Eddy :X
    Doamne esti un geniu :X
    nu… esti „bestiala”
    si bineinteles ca or sa se impace :X

  3. 14 Septembrie 2010 la 19:50

    capitolul este scurt insa are tot ce vrei in el…so..nu’ti face griji,a iesit bn si e chiar f bun;) spor la scris si bafta la sc!:*

  4. Silver
    30 Septembrie 2010 la 10:24

    Dupa plecarea Bellei, m`am cuplat cu Rosemary.Nu stiu ce a fost in capul meu!
    iTI SPUN EU CE A FOST IN CAPUL TAU !TARATE ASTA A FOST!:))
    Genial capitolul , Rosie !:*:*:*
    Cand apare nextul ?!
    Kisses and Hugs !

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: